Se facea ca vineri dimineata era ceva in aer. Nimeni nu avea rabdare sa stea pe scaune la serviciu, si ne uitam la ceas, gata sa fugim. Planuisem iesirea noastra de club de ceva vreme si era momentul sa o punem in aplicare. Colegul nostru Mihail Tanase ne-a facut un traseu superb, care urma sa se concretizeze in 100 de km de off road, doua seri de camping si multa aventura.

11742678_857669384280440_5171480468577513059_n

Fiecare a plecat de la serviciu cand si cum a putut, urmand sa ne intalnim pe malul barajului Vidraru. Cum am ajuns la locul de campare, ne-am dat seama ca nu exista semnal la telefon. Singurul telefon care era disponibil era un Thuraya prin satelit. Dar … oricum nu voiam sa stim ce se intampla in lume, nici sa dam un check-in pe Facebook. Ne bucuram de focul de tabara si de prietenii pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme. Cele 15 masini care s-au alaturat aventurii stateau parcate cuminti, luminate de flacari si asteptand aventura de a doua zi.

11755777_857670510946994_7236078043937172540_n

11059874_857673077613404_1583963161940219582_n

11705203_857671484280230_4755633094473098698_n

Dimineata, cu bagajele facute si corturile stranse, pornim la drum. Am facut un traseu destul de interesant, pe masura masinilor. Toti am plecat cu masinile de strada (Land Cruiser 120 / 80 / 74, Nissan Patrol sau Mitsubishi Pajero / II / IV / Sport). Importante erau privelistea si grupul cu care ne plimbam, nu iesiseram sa indoim ceva 🙂 Am ajuns pe drumuri de culme, am gasit si un pic de noroi, iar apoi a trebuit sa navigam o ravena destul de adanca. O masina de concurs nu ar fi discutat mare lucru pe acolo, dar am descoperit ca off road fara sa zgarii masina este de fapt un sport infinit mai dificil. Incet, dar sigur, tot convoiul a trecut de ravena care se deschidea pe o urcare spre un superb gol alpin. Urma sa ne oprim la o stana unde Mihail organizase traditionala branza cu ceapa si slana, urmata de un bulz spectaculos si o tocanita care ne-a pus capac.

11817193_857672467613465_1255664364749930098_n

11751923_857672614280117_3420045114100330951_n

11755290_857672147613497_3214250117479934926_n

Localnicii ne povesteau cum vin ursii pe la ei si sunt alungati de cei 5-6 caini imensi care isi faceau rondul pe langa stana constant. Dupa pranzul copios, pe care nu l-am fi putut cumpara nici de la cel mai scump restaurant din capitala, am stat intinsi in iarba in soarele, inainte sa incepem incet incet sa simtim ca mai avem nevoie de un pic de adrenalina. La un semn, convoiul s-a organizam si pus la drum, urmand sa coboram din golul alpin. Cautam un loc langa un rau, despre care unii dintre noi stiau – o pajiste mare care sa acomodeze pe toata lumea, suficient de plata si de spatioasa pentru in foc de tabara si cei aproape 40 de oameni. Si am gasit-o, dupa cateva coborari, niste inclinatii laterale si ceva noroi. Desi era aproape noapte, am pus corturile aproape din reflex, am aruncat sacii si izoprenele inauntru si ne-am strans in jurul focului.

11800530_857672060946839_608761994670956209_n

11811403_857671917613520_4479727461983645631_n

Ce ne-a adus aproape a fost dragostea pentru sportul acesta. Ce ne-a tinut aproape, pe unii timp de peste 15 ani au fost prieteniile create, familiile si experientele noastre. Iar acea seara a avut doua valente. Comemoram plecarea dintre noi al unuia dintre cei mai tineri membri ai clubului, Bogdan Dranga. Am pastrat un moment de reculegere, intelegand ca aventurile si experientele noastre sunt tot ce lasam in urma si ca este de datoria noastra sa facem cat mai bine acest lucru. I-am multumit ca l-am cunoscut si ca ne-a atins tuturor vietile, atat el cat si parintii lui Anula si Tudor si i-am dorit tot binele. Ajunsesem si noi aproape de finalul aventurii. Era duminica de cateva ore, iar dimineata urma sa incepem drumul spre Bucuresti si sa revenim la job-uri si lucruri obisnuite. Dar stiam ca nu vom uita aceasta aventura impreuna, inca o pagina scrisa in povestea clubului nostru…

%d bloggers like this: