Vineri, pe la 3:30 AM deja nu mai puteam dormi. Rasaritul era departe iar termometrul de afara arata -6 grade. Dar nimic din toate acestea nu putea sa ne afecteze entuziasmul dinaintea actiunii umanitare. Pe langa entuziasm, exista si un pic de ingrijorare: convoiul de Craciun urma sa fie cel mai mare din istoria clubului, cu peste 50 de masini participante. Atat donatii, cat si bani si produse s-au strans intr-un ritm nebun si asta ne-a dat si mai multa incredere ca aceste sarbatori vor fi cu adevarat speciale.

_62a0014

_62a0013

O buna parte din convoi s-a intalnit la Metro Militari, de unde am plecat spre Sibiu. Acolo, am facut cumparaturile restante si am plecat mai departe spre Ramet impreuna cu echipa de la Ford si alti voluntari care veneau din partea de vest a tarii. De acolo, convoiul de 50 de masini a plecat spre vatra satului Ramet, unde urma sa pregatim cartierul general.

_62a0034

_62a0038

Soarele disparea intre muntii inghetati pe cand noi urcam ultimele serpentine pana la internatul ce urma sa ne serveasca drept centru de sortare si incarcare a produselor si hainelor. Frigul noptii nu ne-a incurcat de la a pregati cei 400 de saci de adulti si 50 de copii ce urmau sa fie impartiti a doua zi. Rapusi de oboseala si de frig, am dormit pe jos, in primarie si in scoala, in camerele incalzite si pregatite cu ajutorul primariei Ramet.

15492586_10202503389222725_6435286903045915511_n

_62a0141

_62a0074

Dimineata, am dezmortit masinile ce ne-au asteptat in parcare la -15 grade si le-am aliniat pentru incarcare. In functie de echiparea fiecaruia, am format patru convoaie separate, cu trasee potrivite atat pentru 4×4 complet neechipate cat si pentru membri cu experienta.

15541130_10202503387262676_740178707961684372_n

15439966_10202503387022670_234002832268127663_n

15433774_10202503388702712_849867954491401068_n

 

In medie, fiecarui convoi i-au fost repartizati aproximativ 100 de saci de adulti. Nu cu multa surprindere dar cu oarece mahnire am constatat ca in multe dintre catunele pe unde ajungeam nu mai erau copii carora sa le putem oferi cadouri de Craciun. acestia fiind mutati la oras sau, adesea, in afara tarii.15578338_10202518960612000_7257371975888436695_o

Peisajele din drumul nostru spre cele mai izolate case au fost pitoresti, la fel si oamenii. Din putinul pe care il aveau traiau fericiti, fara sa simta ca le lipseste ceva. Sacul nostru cu ajutoare, cizmele de cauciuc si hainele au fost o surpriza binevenita. Ce ne bucura cel mai mult este caldura cu care suntem primiti, curatenia din casele si sufletele oamenilor si dorinta lor de a ne oferi la schimb covrigi, cozonac sau vin. Ne-ar fi placut sa ramanem pe la fiecare casa si sa ascultam povestile insa drumul lung si logistica dificila a livrarii unui numar asa mare de pachete ne forteaza sa luam parte la 400 de despartiri cu promisiunea ca ne vom intoarce pentru cina si continuarea povestilor.

 

 

 

Se lasa noaptea iar frigul aprig isi intra in drepturi. Noi suntem inca pe drumuri. Cat timp nu se invart motoarele masinilor, muntii ne invaluie intr-o liniste absoluta. Poti auzi pasii unui voluntar care urca un sac spre o casa de la cateva sute de metri. Incet, incet, infrigurati dar fericiti ne intoarcem la baza. Dificultatea traseelor fac ca o mica parte din saci sa ramana la primarie.

15577889_10210622889199655_9063945211650343749_o

15578190_10210622874359284_6786330270043719110_o

15585041_10210622894399785_3331337609438341103_o

15625874_10210622874279282_365221706068184940_o

Drumul pana la cateva case este impracticabil cu orice tip de masina iar pe jos dureaza 3 ore. Nimeni nu stie daca oamenii mai sunt acolo sau au plecat in oras, insa saptamanal cineva are drum incolo si duce sau aduce vesti. Sacul nostru este gandit astfel incat sa nu contina aproape nimic perisabil, astfel incat isi va astepta proprietarul la primaria din Ramet.

15626506_10202518926891157_2656099603657962205_o

Ca de fiecare data, fara sustinerea echipei de la primarie, care ne-a oferit listele cu persoane nevoiase, ne-a asistat cu ghizi pentru fiecare convoi si ne-a organizat spatii pentru dormit si masa, umanitara noastra ar fi fost mult mai dificila.

15443287_1157637780950264_4648296459132435680_o

Seara, la focul de tabara, grijile de la inceput legate de numarul mare de oameni, de produsele in cantitati exacte sau dificultatea drumurilor par sa se fi disipat. Am terminat inca o umanitara cu succes si, desi drumurile au fost poate mai dificile ca in alti ani, fara incidente. Iar pentru 2017 cel abia inceput, avem planuri mari, foarte mari!

 

Fotografii de Alin Popescu, Dragos Borcanea, Catalina Filip si Radu Tudoroiu

Save

Save

%d bloggers like this: